Târgu Mureş, Str. Negoiului 2A
Tel.programări: 0265-255.255, 0771-653.770, 0757-232.568

Informaţii pacienţi

Tratamentul hemoroizilor fără operaţie

Ligatura elastică 

Autor: Conf. Dr. Coroş Marius

 

Ce sunt hemoroizii

Hemoroizii sunt dilataţii ale vaselor de sânge în special vene asemănătoare varicelor, localizate în canalul anal şi rect.

Cauze determinante ale apariţiei hemoroizilor

Principală cauză o reprezintă scăderea rezistenţei peretelui venos, de obicei moştenită genetic, care duce la dilatarea venelor sub acţiunea unor factori favorizanţi cum ar fi:

  • Constipaţia
  • Statul mult pe scaun (şoferi, contabili, informaticieni, etc)
  • Obezitatea, sarcina,
  • Consumul de alcool şi alimente picante, etc

Tipuri de hemoroizi

  • Interni – sunt cei care se găsesc în interiorul rectului
  • Externi – sunt cei situaţi în exterior, în preajma orificiului anal, sub tegument
  • Micşti – sunt de fapt hemoroizii interni în stadii mai avansate care confluează cu cei externi

Stadii

  • Stadiul I: Proemină în lumenul canalului anal dar nu prolabează.
  • Stadiul II: Prolabează (ies în afara anusului) la defecaţie dar se reduc spontan.
  • Stadiul III: Prolabează la defecaţie şi la efort şi se pot reduce doar manual.
  • Stadiul IV: Prolabează permanent (prolaps hemoroidal), pot fi reduşi prin tact manual dar prolapsul se reface spontan.

Complicaţii

Odată apăruţi, hemoroizii se dezvoltă în permanenţă dacă factorii favorizanţi se menţin, iar pe parcursul evoluţiei apar complicaţii. Dintre care cele mai frecvente şi mai grave sunt:

  • Hemoragia (rectoragia)– este cea care sperie bolnavul cel mai tare şi îl face să se prezinte la medic. De altfel o boală mult mai gravă: cancerul rectal, se poate manifesta de asemenea prin rectoragie. Caracterele sângerării din hemoroizi sunt: sânge roşu închis (venos) sau deschis la culoare (arterial) care picură de obicei pe scaun (nu este amestecat cu scaunul) sau în vasul de toaletă sau apare pe hârtia igienică. Uneori hemoragia este impresionantă pentru pacient şi chiar poate fi în cantitate apreciabilă. Sângerările repetate duc la anemierea pacientului.
  • Tromboza hemoroidală – este reprezentată de închegarea sângelui în vasele hemoroidale. Apare mai frecvent în cazul hemoroizilor externi mai ales după un episod de constipaţie, diaree, efort fizic intens, sex anal, etc. Poate fi de dimensiuni mici, limitată la un singur hemoroid sau poate cuprinde întreaga circumferinţă anală. Afecţiunea este intens dureroasa datorită inflamaţiei (tromboflebita hemoroidală). Se produce o tumefiere locală dureroasă. Evoluţia poate fi spre resorbţie în timp de aproximativ 2-3 săptămâni, dar poate evolua adesea şi spre complicaţii ca exulcerarea tegumentului sau a mucoasei anale, fistulizarea, hemoragia, abcedarea.
  • Abcesele perianale – apar cel mai frecvent la persoanele suferinde de hemoroizi în diverse stadii de dezvoltare. Sunt complicaţii foarte neplăcute prin consecinţele ulterioare. Sunt reprezentate de pungi cu puroi cu diverse localizări în jurul anusului, intens dureroase, cu stare septică. Pacientul trebuie operat (se face o incizie de evacuare a puroiului în prima etapă) dar aproape în toate cazurile se formează o fistulă perianală (un canal între rect şi piele) care trebuie reoperată la un interval de 6 săptămâni. Din păcate, în multe cazuri fistulele sunt recidivante şi necesită multiple reintervenţii care pot afecta continenţa anală.

Măsuri de prevenţie

Mai ales acolo unde există antecedente familiale (hemoroizi, varice) se impune luarea din timp a unor măsuri care au rolul de a preveni în primul rând apariţia complicaţiilor, dar care totodată pot încetini evoluţia în timp hemoroizilor.

  • Asigurarea unui tranzit intestinal normal cu un scaun de consistenţă normală în fiecare zi printr-o alimentaţie cu un aport de cel puţin 2-2,5 L de lichide/zi cu multe fructe şi vegetale, eventual laxative ne iritante pentru persoanele constipate habitual. (nu sunt recomandate supozitoarele de glicerina sau clismele pe timp îndelungat)
  • Evitarea sedentarismului şi a statului îndelungat pe scaun
  • Scădere ponderala până în limitele normale
  • Evitarea eforturilor fizice intense
  • Evitarea alcoolului şi a alimentelor foarte picante
  • Asigurarea zilnica a igienei locale şi după fiecare scaun cu apă caldută fără săpun (unele săpunuri pot provoca dermatite perianale, sau unele persoane au o sensibilitate  tegumentară la anumite componente din săpunuri)
  • Consult proctologic periodic
  • Tratament medicamentos cu substanţe venotrofice (Ginkorfort, Detralex, Revada, Venoruton, Tarosin, Vitamina C, etc)

Tratamentul hemoroizilor

În funcţie de stadiul de dezvoltare a hemoroizilor, de opţiunea pacientului, de experienţa medicului, şi de dotarea cabinetului, tratamentul hemoroizilor poate fi realizat atât prin metode chirurgicale cât şi nechirurgicale.

Ca şi în cazul oricărei alte boli, dacă pacientul se prezintă din timp la medic, în stadii iniţiale ale bolii, tratamentul va fi mult mai puţin agresiv, fără durere şi poate fi efectuat în condiţii de ambulator, adică fără a fi necesară internarea. În stadii avansate sau în cazul unor complicaţii grave, de cele mai multe ori singurul tratament posibil este cel chirurgical.

Tratamentul chirurgical – vizează îndepărtarea prin excizie a pachetelor hemoroidale, şi se efectuează în condiţii de spitalizare şi sub anestezie (rahidiană, generală, sau locală). Există mai multe metode de tratament chirurgical însă în toate cazurile la sfârşit vor exista niste plăgi (răni)  intens dureroase mai ales cu ocazia defecaţiei. Perioada de vindecare este de aproximativ 6-8 săptămâni, însă în unele cazuri sunt necesare reintervenţii corectoare (dilataţii anale) repetate. Riscurile operatorii şi ale anesteziei nu trebuiesc neglijate şi de asemenea nici complicaţiile postoperatorii precoce (hemoragii, hematoame, supuraţii) şi tardive (stenoze anale, anusul umed, incontinenţa anală, etc.).

Metodele nechirurgicale se adresează mai ales hemoroizilor interni în stadii mai putin avansate (I, II şi III). Dintre acestea enumeram:

  • Ligatura elastica – metoda cea mai des utilizata
  • Sclerozarea
  • Fotocoagularea cu infrarosu sau laser
  • Crioterapia
LIGATURA ELASTICĂ

Se realizează în condiţii de ambulator. Este o manevră absolut nedureroasă şi o şedinţă durează de obicei sub 5 minute.

Pacientul este poziţionat în decubit lateral stâng (culcat pe stânga) ghemuit, ca şi în cazul examenului proctologic.

Procedura se realizează cu ajutorul unui instrument tubular conectat la o pompă de aspiraţie. Pe instrumentul respectiv se încarcă două inele de cauciuc. Se introduce anuscopul, se vizualizează hemoroidul intern, se aspiră hemoroidul cu ajutorul instrumentului, care descarcă la rădăcina sa cele două inele de cauciuc. În felul acesta vascularizaţia hemoroidului este întreruptă şi acesta va necroza şi se va detaşa în decurs de cca 5-7 zile, în urma lui ramânând o cicatrice careia îi trebuie aproximativ 2-3 săptămâni să se vindece complet. Procedura se realizează în mai multe şedinte în funcţie de numărul şi dimensiunea hemoroizilor.

 

Avantajele ligaturii elastice faţă de metoda clasică, operatorie sunt:

  • Nu este necesară internarea, si vă puteti desfaşura activitatea în condiţii normale;
  • Fiind o manoperă nedureroasă nu necesită nici anestezie şi ca atare sunt evitate riscurile inerente oricărei anestezii sau operaţii;
  • Nu se efectuează incizii, tăieturi şi ca atare nu exista plăgi care sa doară, să necesite pansament, iar orificiul anal nu va fi deformat de cicatrici, evitându-se o serie de complicaţii cum ar fi "anusul umed", incontinenţele sau stenozele anale;
  • Rezultatele în timp sunt mai bune iar recidivele (reapariţia hemoroizilor) mai puţin frecvente deoarece ligatura se efectuează la vedere, sub control endoscopic la fiecare şedinţă, iar tratamentul continuă până la îndepărtarea tuturor hemoroizilor.

Limitele metodei sunt:

  • Ligatura elastică se adresează doar hemoroizilor interni. Ea nu poate fi aplicată pentru hemoroizii externi. În cazul acestora este necesară îndepartarea lor pe cale chirurgicală, ceea ce se poate realiza şi în condiţii de ambulator, în anestezie locală, după definitivarea tratamentului pentru hemoroizii interni;
  • Nu poate fi aplicată în cazuri foarte avansate (hemoroizi de stadiul IV cu prolaps hemoroidal). În aceste cazuri este necesară rezolvarea pe cale chirurgicală în condiţii de internare. De aceea este important să vă prezentaţi din timp la un consult chirurgical proctologic;
  • Este o procedură ce se întinde de-a lungul unei perioade mai îndelungate în funcţie de numărul de hemoroizi, necesitând şedinte repetate, care durează însă puţin. (2-5 minute)

Ce se întâmplă după o şedinţă de ligatură?

  • Manevra de ligatură hemoroidală este absolut nedureroasă;
  • La câteva minute după ligatură s-ar putea sa aveţi o senzaţie de presiune intra rectală şi senzaţia de necesitate (de a avea scaun) care însă vor dispărea în decursul primei ore după ligatură;
  • Deşi peste 80% din pacienţi nu resimt nici un fel de durere în zilele următoare, este posibil ca în ziua a doua şi a treia să aveţi o senzaţie dureroasă locală care însă poate fi controlată cu antialgice simple (Algocalmin, Algifen, Ketonal, etc) şi nu vă împiedică în desfăşurarea activităţii normale;
  • De obicei între zilele 5 si 7 după ligatură, cu ocazia scaunului, veţi avea o mică hemoragie rectală pricinuită de căderea hemoroidului legat. Nu vă impacientaţi, această hemoragie este normală şi se va opri spontan. Există şi posibilitatea să nu aveţi deloc hemoragie. Este de asemenea un aspect normal şi asta nu înseamnă că nu ati eliminat hemoroidul legat.